Unul din proiectele sociale ale asociaţiei Amicus Oradea, de la final de an 2007, se datorează fundaţiei Ruhama care ne-a invitat să facem o bucurie unor oameni în vârstă în preajma sărbătorilor. Fundatia Ruhama ne-a oferit lista celor 20, cu adresele lor, A.S.C.O le-a oferit pachete cu alimente pe care le-am împărţit acestor vârstnici împreună cu sunetul unei colinde care a fost de cele mai multe ori însoţit de lacrimi de bucurie.
Împărţiţi pe cartiere, am format 4 grupe care au colindat aceste familii. De la cei care au fost am adunat cateva impresii:
Când vezi suferinţa şi singurătatea celor bătrâni, te cuprinde un sentiment de nelinişte pentru ceea ce îţi rezervă viitorul…însă atunci când vezi că printr-un colind poţi aduce o rază de lumină în sufletul unor persoane vârstnice, simţi că eşti mai aproape de cer….
Cristina Macavei (grupul Rogerius)
Au fost momente frumoase în care am cunoscut acele persoane în vârstă fiecare cu “off-ul” său, mai multă durere este în inima acelora care o data au ţinut în braţe copii şi au rămas doar cu numele de părinte.Îmi doresc mult să pot să le aduc o speranţă vie în vieţile lor. Eu personal compătimesc această clasă de oameni.
Domnul Isus să ne ajute să fim o binecuvîntare pentru persoanele din jurul nostru.
Felicia Roşca (grupul Rogerius)
Niciodată nu ne gândim când trecem pe lângă un bătrân că într-o zi vom fi şi noi la fel de uitaţi de societate. Într-o seară înainte de Crăciun într-o grupă împreuna cu 5 tineri am fost să colindăm câţiva bătrâni care nu se puteau deplasa şi care pe lângă boală şi toate celelalte probleme ale bătraneţii erau şi singuri. M-a uimit faptul ca erau îngrozitor de singuri şi atunci mi-am dat seama că noi toată viaţa alergăm ca să ne facem prieteni şi să nu fim singuri, dar intr-o zi cand vom fi bărâni poate vom uitati de copi, de nepoţi pentru că ei sunt prea ocupaţi ca să mai aibă timp şi de cei care şi-au epuizat toate puterile pentrut ei ca să ajungă profesori, ingineri etc. Aşa au fost şi acei batrani pe care i-am vizitat.
Destul că sunt trişti ca să îi mai ignorăm şi noi când au nevoie de atenţie.
Adina Duma (grupul Ioşia)
Echipa noastră a vizitat 4 familii, din zona nufarul. Chiar dacă sunt cuprinşi în programe sociale, ei inca se simt singuri si au ramas cu lacrimi in ochi si ne-au mai chemat pe la ei în urma vizitei noastre. Eu am ramas cu durere in suflet vazand ca traiesc singuri, se vede pe fata lor, in ochii lor durerea chiar daca multi dintre ei au copii. Nu neaparat au lipsuri materiale, însă cea mai mare durere a lor era singuratatea.
Pirtea Cornelia (Grupa Nufarul)
A existat un simţământ ciudat – în timp ce noi alergăm zilnic după lucruri trecătoare am îmtâlnit oameni care se bucură cel mai mult de o vizită, de o persoană careia să-i poate spună durerea, de un glas care să umple sufletul şi locuinţa din care unii, pe care i-am vizitat, n-au mai ieşit de peste 20 de ani.
Nagy Kasza Gyula (grupul Decebal)
Mirela Moraru
